Ocupatie...

''Ocupatie

Populatie
Consignatie
Saturatie
Emigratie
Circulatie
Constitutie
Natie...''(Exercitiu)

Aveam cu totul alte ganduri pentru astazi in ceea ce priveste blogul acesta. Sa vin aici doar intr-o vizita scurta, sa scriu doar 2 cuvinte sau doar un salut de genul ''da, mai traiesc'' si sa va las cu o muzica si pe urma sa plec inapoi la ocupatiile mele.

Insa ''previzibila'' cum sunt, ca nici eu nu stiu exact ce urmeaza peste 5 minute, uite-ma aici ocupandu-ma mai mult decat mi-am propus astazi cu scrisul pe blog. Oare de ce va intrebati?

Ok, de vina este politica din Romania presupun. Sau cei responsabili sa ofere conditiile pentru cultura, cred. Sau lipsa de moralitate a altora.Sau lipsa de cultura chiar. Presupun ca ignoranta este totusi ceea care provoaca toate acestea.Nepasarea. Natia care nu se mai desteapta.

Nici eu nu stiu si nici nu mai stau sa pierd vremea cu gasitul de vinovati. Tot ce vreau sa va spun acum este ca CNDB-ul este ocupat (pentru cei care nu stiu-Centrul National al Dansului Bucuresti). 

Da. Ocupat. Nu cu arta sau cu dans cum ati crede ca e normal.Nici de spectacole care tin oamenii coada la casa de bilete. Ocupat de artisti. Pentru artisti.Pentru public.Pentru Cultura.Pentru nostalgie. Sediul CNDB este inconjurat de un gard iar lucrarile de demolare au inceput precum citesc pe pagina lor din facebook. Artistii care au ocupat sediul nu intentioneaza sa plece pana un nou sediu decent va fi dat in folosinta.

Aproape ca nu imi vine sa cred ca asta se intampla acum intr-o Romanie postrevolutionara. 

Dupa 20 de ani, noi inca mai exersam...

Nu mai am timp sa scriu pe cat as vrea acum si nici pe masura indignarii pe care am simtit-o cand am citit despre CNDB astazi. Pot sa va mai spun un lucru totusi inainte sa inchei : Ce mi-a trecut prin cap a fost cantecul lui Vali Sterian (mai nou si al celor de la Byron): Exercitiu se numeste. Il stiti voi revolutionarii, cei mai noi il gasiti voi pe net. 

Ps. Gasesc un film interesant, care va ilumineaza mai mult cu privire la situatia cndb zilele acestea. Il puteti viziona aici.

Ce culoare, forma si sunet?

Ok, e ora aberatiilor,nu? E tarziu, si oboseala e mare dar mi-a venit asa o intrebare care nu ma lasa sa dorm acuma.

Ce culoare, forma si cum suna fericirea? Hahaha, da,de asta nu pot eu sa dorm acuma.

Bine, luati-o sub forma de gluma, nu e nimic serios dar pentru mine in acest moment fericirea are culoarea albastra.

Daca ma gandesc la forma acum as spune ca arata ca in poza de mai jos:

Ok si suna cam asa:

Ah, si concertul acesta a avut loc prin 3 aprilie 2008, un unplugged special tinut in Teatrul 74 din Tg.Mures, in cetatea medievala. Ironic, nu?-:P

Fericirea calatoreste cu trenul…

Stiu, demult nu am mai venit pe aici, probabil nici voi,insa asta este: oricat de ocupata am fost si sunt, tot mi-a venit sa mai scriu asa printre picaturi.Bine,nu am fost prea activa nici la postat. Daca stau sa ma gandesc scrisesem randurile ce urmeaza pe la sfarsitul lui ianuarie.

Am ezitat in ce limba ar trebui sa scriu acesta articol.Traiesc in Suedia, vorbesc suedeza si romana si inca ma surpind gandind in engleza, asta dupa o perioada lunga in care am folosit aceasta limba.Nu la perfectiune, dar intelegeti voi…am folost-o zi de zi.In fine.Am ales!…nu poate fi decat romana si asta pentru ca faptul de la care au pornit toate aceste ganduri pe care le impartasesc aici era unul cat se poate de romanesc.Da.Romanesc intr-un tren din Suedia.

Citeam cu o zi in urma intr-un ziar local , pe tren fiind intre doua activitati, un articol.(Annete Kullenberg  ’’Lyckans finns på Ringvägen’’ -Sklm City 31 ian).Rasfoiam ziarul obosita si cautand sa ma tin ocupata ca sa nu ma fure somnul pe tren am dat peste articolul acesta.Titlul suna cat se poate de usor si atragator.La ora aceea exact ce cautam! Fericirea este pe Ringvägen; o strada mare din partea de sud a centrului orasului Stockholm.De fapt nu stiu ce a fost prima, poza autoarei sau titlul.Tin minte ca mai vazusem imaginea ei si ma intrebam cine e.

Uff, sigur am vazut-o undeva insa nu imi aminteam numele.Stiu ca seamana la infatisare putin cu Corina Chiriac.Da, Corina noastra cea de demult, cea pe care o ascultau parintii sau chiar bunicii nostrii.Si eu cand eram mica.

Dar inapoi la articolul acela.Autoarea descrie un moment de trecere pe aceea strada de care vorbeste unde exista lucruri care ei ii aduc aminte de niste ani buni traiti prin Argentina si o fac nostalgica si cu lacrimi in ochi.Ea numeste asta fericire.Bine.

A doua zi in acelasi tren, pe acelasi traseu (doar alt curs la care mergeam dupa munca) mi se intampla cumva acelas lucru.

Fugisem sa prind trenul si in sfarsit ma asez rasufland usurata si fericita ca am ajuns, l-am prins si nu am sa intarzii cand ce vad.Pe peretele din dreptul scaunului pe care ma asezasem scria *te iubesc, pui!’’ .Nu pot sa va spun cum am ramas.

Vorbisem toata ziua in suedeza si parca dintr-o data trebuia sa citesc de doua ori ca nu intelegeam.In fine.Ceva atat de aerian, dragut in acelas timp, pueril pe de alta parte imi starneste asa o stare. Nostalgie, amintiri demult apuse, dorul de casa…si ’’dulcele grai’’ pe care aproape l-am lasat.Nu stiu.Dintr-o data mi se parea totul atat de usor.Ma simteam acasa.

Acasa undeva intr-un tren din Suedia…Insa mi-a trecut la fel de repede precum ma izbise toata aceea stare.Incepusem sa ma uit in jur, de parca as fi cautat si celalte insemnari..parca ar fi fost o continuare..

Si gandurile intr-adevar..nu se intrerupsera acolo.Se facea parca eram undeva intr-un metrou bucurestean cu ceva ani in urma unde langa astfel de insemne mai gaseai si alte ’’graffiti-uri’’ care mai de care mai politicoase…si imi aduceam aminte cum le detestam.Da, toate acele mazgalituri pe pereti, mese, trenuri..oriunde in jur..de te faceau sa te simti in ghetou…le detestam.

Insa acestei mici ’’mazgalituri’’ nu puteam decat sa ii zambesc.M-a dus pentru cateva momente acasa….

Cand scriu aceste randuri inca mai zambesc…pentru ca mi-am amintit un cantec vechi.Al  Corinei Chiriac, culmea.Nu sunt un fan insa cine nu stie de ‘’strada sperantei’ daca l-a auzit o data.Sau de mai multe ori, ca multe altele nu erau pe atunci la televizor si radio.

’’Sa-i amintiti va rog frumos adresa mea
Cand va intalniti cu fericirea
Casa cu flori , strada sperantei la parter
O mai astept si mai sper …..’’