Si eu cu cine am sa votez?

Da, se apropie alegerile prezidentiale dupa cum citesc pe pagina mae.ro si in presa romaneasca. Timp de gandire pana pe 22 noiembrie 2009 cand se poate vota. Candidati? In ordine alfabetica:

1. Antonescu Crin PNL
2. Băsescu Traian Independent
3. Bătăiosu Marian Independent
4. Becali Gigi PNG-CD
5. Cernea Remus PVE
6. Coja Ion Independent
7. Geoană Mircea Dan PSD+PC
8. Iorga Doru Independent
9. Kelemen Hunor UDMR
10. Miron Cozma PM
11. Oprescu Sorin Mircea Independent
12. Piperea Gheorghe Independent
13. Potircă Constantin Ninel Independent
14. Tudor Corneliu Vadim PRM

Din toti 14 doar 3 candidati cred eu ca au sanse reale: Antonescu, Băsescu şi Geoană. Insa in politica, unde ma pricep foarte putin sau mai degraba deloc, nu stii niciodata.
Am gasit o gluma publicata pe nasul.net si care mi se pare potrivita pentru subiectul acesta. Amuzant, trist si adevarat in acelasi timp. Am sa o redau aici:

¨La facerea lumii, Dumnezeu, pentru a-i ajuta pe oameni sa prospere, a hotarit sa dea printr-o “Lege Divina” fiecarei natii cite doua virtuti. Astfel, El i-a facut:

- pe elvetieni – ordonati si respectuosi fata de legi;

- pe nemti – disciplinati si rationali;

- pe englezi – perseverenti si studiosi;

- pe japonezi – muncitori si rabdatori;

- pe unguri – hotariti si buni meseriasi;

- pe francezi – culti si rafinati;

- pe spanioli – veseli si ospitalieri.

s.a.m.d.

Cind a ajuns la romani, i-a spus ingerului – consilier care nota:

- Romanii vor fi inteligenti, cinstiti si buni politicieni.

Dupa ce a publicat-o in “Monitorul Celest”, ingerul a remarcat:

- Doamne, ai dat tuturor popoarelor cite doua virtuti, iar romanilor trei.

Oare in acest fel, nu cumva ei ii vor depasi si exploata pe toti ceilalti?

- Aoleu, asa e! Ai dreptate! Atunci sa revenim cu o “Ordonanta”:

“Pentru ca virtutile dumnezeiesti, odata acordate, nu se mai pot lua inapoi, precizez ca nimeni nu va putea avea si folosi mai mult de doua virtuti in acelasi timp!”.

Si astfel se explica de ce romanii… :

- care sunt inteligenti si cinstiti, in nici un caz nu fac politica;

- cei care sunt cinstiti si fac politica, in mod sigur nu sunt inteligenti;

- care fac politica si sunt inteligenti, categoric nu sunt cinstiti.''

Si deci eu cu cine votez?-:P

Indigo got talent?...NOT!!!

Ce gresala am putut sa fac aseara cand am deschis televizorul cu gandul ca am sa gasesc ceva amuzant inainte de somn. Si asa am decis sa ma opresc la America's got talent, o editie din 2008 care este difuzata pe unul din canalele tv suedeze.

Si ce mi-a stat inima in loc cand am avut socul sa vad gemenele de la Indigo in competitie. Un fel de : ''daca Romania nu ma vrea, atunci America sigur ma vrea''...(pentru ca are de cine sa rada).

Cam asa as rezuma toata acea atitudine de nedescris cu care s-au prezentat acolo. Nu mai vorbesc de faptul ca prestatia nu e la un nivel la care se pot numi, cantarete, actrite sau dansatoare. Si in general nu cunosc pe nimeni in Romania care sa le fi apreciat.

Dar ce nu face dorinta de faima?

Nu insist sa comentez mai mult, am sa va las sa vedeti video-ul care vorbeste de la sine: aici ( pentru ca nu indraznesc sa postez video-ul pe blogul meu si pentru ca inca ma simt prost si am cosmaruri )

Captiv in inutil

Oare cate din lucrurile pe care le facem in fiecare zi sunt cu adevarat utile si cate din drumurile noastre zilnice duc undeva intr-adevar? Exista lucruri pe care trebuie sa le facem, pe care le facem automatic fara sa mai gandim, lucruri care ne plac si lucruri la care visam. Si daca ma gandesc la cate euri si fatete ale personalitati avem fiecare dintre noi, balanta aceasta se mai si schimba .

Astazi un prieten mi-a adus aminte de acest artist minunat - pictor, poet si muzician - si am sa postez aici cantecul meu preferat din creatia lui:



Click aici

Mircea Dinescu - Femei de cariera

Tocmai am primit un mail cu acest text a lui Mircea Dinescu, femei de cariera. Nu sunt un mare fan a lui Dinescu insa acest articol mi s-a parut oarecum amuzant si il public aici sa il cititi si voi.


Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu.
Muncim ca nişte tâmpite, îi mulţumim patronului că ne dă şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să ne afirmăm şi să ne ţinem de deadline. Şefii pleacă de vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă, când se deşteaptă din mahmureli de cinci stele.
Timp în care ai deosebita onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde.. Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal. Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook şi Power Point, coşmarul ţi-e împicăţit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte"..
În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrăţici şi te trezeşti ţipând. Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7,30 şi la 8 trebuie să fii la firmă şi-ai dormit strâmb şi-ţi stă bretonul ca o bidinea. Scuză-mă, te las puţin pe fir, că mă cere unul de nevastă...
Munca e bună numai când ţi-aduce un franc cinstit în buzunar şi mai ales, îţi dă şi răgazul să-l cheltuieşti. Sistemul suedez prevede că trebuie să ameţeşti muncind cinci zile pe săptămână şi să ameţeşti în bar două zile pe săptămână. Ăsta e raportul minim rezonabil. Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la Hollywood , care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director executiv, naşte trei pui vii pe care îi hrăneşte cu lapte praf, soţul o iubeşte leşinant, deşi o vede cam şase ore pe săptămână (sau poate tocmai de-aia), iar el, deşi e neurochirurg şef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mâncare la copii, spală vase şi-o aşteaptă pe ea cu maşina la firmă, seara. Pardon, noaptea. Nu se ştie când operează el pe creier şi mai face şi lecţii cu ăia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri şi de convins opt clienţi să investească.
Femeile care au văzut-o pe Diane Keaton în "Baby Boom" se lasă drogate de gândul inept al unui perpetuum mobile. Au senzaţia că se poate orice. Că soţul, copilul, ciobănescul german şi siameza aşteaptă oricât; ei latră la unison cu mândrie că au o directoare în familie. Când ambii soţi muncesc deopotrivă, ajungi să le înţelegi masochismul, până la urmă. Pericolul dospeşte abia când femeia de carieră are acasă un inginer care scapă la 4,00 de la uzină, apoi vrea mâncare cu sos, maieuri cât de cât curate şi puţin sex. Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie promovată alta în locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la divorţul part-time şi facilitează hârjoana extraconjugală a bărbatului constrâns de hormoni.
Când constaţi că fetiţa ta îi spune "mamă" soacră-tii (care nici nu te-a vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină şi uite că ştia ea ce ştia) şi bâzâie că pe bona o iubeşte cel mai mult de pe lume, e cam târziu să-ţi dai demisia. Copilul nu înţelege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n Bucureşti când termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i verifici lecţiile). Copilul vrea să stai lângă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe o pernă de pluş. Dar tu, care-ai răspuns la celular şi-n clipa când te cerea ăla de nevastă şi i-ai spus lui "da", acoperind o secundă telefonul cu palma , apoi te-ai scuzat din gene şi ai continuat să vorbeşti cu şeful de secţie la telefon, nu prea înţelegi cum vine chestia asta cu renunţatul la carieră de> dragul familiei.
Apropo, când ţi-ai închis ultima dată telefonul, ca să vezi un film fără să te deranjeze nimeni? Nu e cazul, că pe vremea când ai văzut tu ultimul film încă nu se inventaseră telefoanele cu On şi Off, erau numai fixe cu roată şi fir cârlionţat.
Am chiulit şi-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna.. Chiuleşte şi tu, salvează-ţi viaţa, femeie! Atât cât se poate. Ia bunul simţ, în doze homeopatice. Să ştii numai tu. Cele mai frumoase petice de viaţă le-am căpătat fugind de răspundere. Cea mai bună bere pe care am băut-o în viaţa mea n-a fost la Praga, ca lumea bună, ci în Herăstrău, când o tăiasem de la şedinţa de redacţie, lăsând vorbă că mi s-a spart ţeava de calorifer şi m-au chemat vecinii să strâng apa. Mi-a rămas în cap (şi mie, ca atâtor altora) gafa de la TVR, de la Revoluţie, când habar n-aveau că intraseră deja în direct şi cineva i-a zis lui Dinescu:
"Mircea, fă-te că lucrezi!". Şi Mircea a ascultat. Şi a ajuns departe. Până când vom pricepe omeneşte tâlcul acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim.