onsdag 20 juli 2011

In the elevator

I got stuck in an elevator.
I can tell you that in those moments you get lots of thoughts in your mind. Especially if you are a bit claustrophobic like me. Thoughts about life, people and choices for example...
Life is full of choices and we are subject to selection every moment in a lifetime. No mystery in that.


I used to compare it with an elevator ride. Doors opens, doors closes but you are always in charge to choose what floor level you wish to go. Sometimes on your way up you meet people you might like or people you totally dislike. Other times you need a while until you know.


From time to time you might get tired of your ride and you might want to put your feet on the ground and your elevator is just going up and down. Sometimes you might prefer to wait not knowing where to go.


Sometimes is just a matter of time until you definitely know which button you should have pressed. Yeah,people can be wrong. I can be wrong. I can be good at bad choices. You can also choose very wrong. We all learn from mistakes,aren't we? Some faster than others.


Sometimes you just wander up and down,not having a clue which floor you should be. You may know what you wish for when the elevator stops and the doors are opening but the way to the right door can be totally unknown. Some people just take the ride and let other people to choose the buttons. Others prefer to restlessly search.


Anyhow, if you just stop for a moment and take a deep breath you may notice that is all about that ride...and the choices you make. Like in this very moment when I’m suppose to write some other things I chose to give my thoughts away.


Alright now, I cannot run away for other few months without some inspirational short movies. How could I? :)

I must admit I always was fascinated about timelapse technique, the mystery of time, the fascination of big cities but this is another story... and another time:)



måndag 9 maj 2011

Just music!

Do you play?Genial! Try watch it here.-:)

This monday came with lots of thoughts but not so many words so i'll let music once again to do my job. I hope no one minds that. Enjoy my monday music playlist!








I know what I want to watch!

Maybe I should do a regular habit of posting under this title the never ending movie lists I have sometimes in mind. I don’t manage to see all that I usually plan to watch but well maybe it helps other people to get some ideas. Moreover they might come back to me with comments or recommendations. 

Today I would like to point out an interesting combination. It sounds really promising and I know I would love to give 2 hours from my lifetime and watch this: Wim Wenders about Pina Bausch.
Wim Wenders if you remember him with his angels above Berlin that tries to comfort the mortal’s worried thoughts in ‘’Wings of desire’’-which represents for me maybe the best German movie. Pina Bausch, the creator of dance-theater as one can in few words say. She died in 2009. I wrote few words at that point. Now I’m extremely curious how my favorite German director saw her work and pictured it in his newest movie: Pina.

måndag 18 april 2011

Doar cateva cuvinte

 

Multumesc mult Adina! Katie Melua ti-a adus aminte de mine iar mie mi-a adus aminte de ce am lasat noi in urma. Mi-am adus aminte de cum era odata cand dansam de dimineata pana seara. Mi-ai adus aminte de chipurile noastre de atunci, de vechile locuri si spatiile de care dispuneam. Casa noastra nu era acasa ci acolo unde se intampla ceva. Cultura.Dans.Arta.Teatru.Film.Idei.Totul. Mi-e dor de casa.




fredag 1 april 2011

Basme si eroi

Cand eram mica credeam in eroi, visam eroieste, zburam in fiecare zi. Visam cu ochii deschisi si credeam ca visurile sunt reale. Abia asteptam sa ma fac mare pentru ca imi imaginam ca toti oamenii mari sunt eroi, puternici si in stare de orice...
Dar am crescut mare, si eroii nu prea s-au mai aratat iar oamenii mari sunt intr-adevar in stare de orice si se pricep la de toate. In special sa nu mai fie eroi. Sa isi uite visele. Sa nu mai creada. Sa isi imagineze doar ceva destructiv. Sa spulbere visele celor care inca mai cred...
Eroii mei au murit demult. Peste doua zile au sa moara si mai mult..pentru ca eu atunci ma fac si mai mare.

PS. Pentru cei care mai cred in basme:


onsdag 30 mars 2011

Ocupatie...

''Ocupatie
Populatie
Consignatie
Saturatie
Emigratie
Circulatie
Constitutie
Natie...''(Exercitiu)

Aveam cu totul alte ganduri pentru astazi in ceea ce priveste blogul acesta. Sa vin aici doar intr-o vizita scurta, sa scriu doar 2 cuvinte sau doar un salut de genul ''da, mai traiesc'' si sa va las cu o muzica si pe urma sa plec inapoi la ocupatiile mele.
Insa ''previzibila'' cum sunt, ca nici eu nu stiu exact ce urmeaza peste 5 minute, uite-ma aici ocupandu-ma mai mult decat mi-am propus astazi cu scrisul pe blog. Oare de ce va intrebati?
Ok, de vina este politica din Romania presupun. Sau cei responsabili sa ofere conditiile pentru cultura, cred. Sau lipsa de moralitate a altora.Sau lipsa de cultura chiar. Presupun ca ignoranta este totusi ceea care provoaca toate acestea.Nepasarea. Natia care nu se mai desteapta.
Nici eu nu stiu si nici nu mai stau sa pierd vremea cu gasitul de vinovati. Tot ce vreau sa va spun acum este ca CNDB-ul este ocupat (pentru cei care nu stiu-Centrul National al Dansului Bucuresti). 

Da. Ocupat. Nu cu arta sau cu dans cum ati crede ca e normal.Nici de spectacole care tin oamenii coada la casa de bilete. Ocupat de artisti. Pentru artisti.Pentru public.Pentru Cultura.Pentru nostalgie. Sediul CNDB este inconjurat de un gard iar lucrarile de demolare au inceput precum citesc pe pagina lor din facebook. Artistii care au ocupat sediul nu intentioneaza sa plece pana un nou sediu decent va fi dat in folosinta.
Aproape ca nu imi vine sa cred ca asta se intampla acum intr-o Romanie postrevolutionara. 
Dupa 20 de ani, noi inca mai exersam...

Nu mai am timp sa scriu pe cat as vrea acum si nici pe masura indignarii pe care am simtit-o cand am citit despre CNDB astazi. Pot sa va mai spun un lucru totusi inainte sa inchei : Ce mi-a trecut prin cap a fost cantecul lui Vali Sterian (mai nou si al celor de la Byron): Exercitiu se numeste. Il stiti voi revolutionarii, cei mai noi il gasiti voi pe net. 

Ps. Gasesc un film interesant, care va ilumineaza mai mult cu privire la situatia cndb zilele acestea. Il puteti viziona aici.



onsdag 23 mars 2011

Ce culoare, forma si sunet?

Ok, e ora aberatiilor,nu? E tarziu, si oboseala e mare dar mi-a venit asa o intrebare care nu ma lasa sa dorm acuma.
Ce culoare, forma si cum suna fericirea? Hahaha, da,de asta nu pot eu sa dorm acuma.

Bine, luati-o sub forma de gluma, nu e nimic serios dar pentru mine in acest moment fericirea are culoarea albastra.

Daca ma gandesc la forma acum as spune ca arata ca in poza de mai jos:

Ok si suna cam asa:



Ah, si concertul acesta a avut loc prin 3 aprilie 2008, un unplugged special tinut in Teatrul 74 din Tg.Mures, in cetatea medievala. Ironic, nu?-:P

Fericirea calatoreste cu trenul…

Stiu, demult nu am mai venit pe aici, probabil nici voi,insa asta este: oricat de ocupata am fost si sunt, tot mi-a venit sa mai scriu asa printre picaturi.Bine,nu am fost prea activa nici la postat. Daca stau sa ma gandesc scrisesem randurile ce urmeaza pe la sfarsitul lui ianuarie.



Am ezitat in ce limba ar trebui sa scriu acesta articol.Traiesc in Suedia, vorbesc suedeza si romana si inca ma surpind gandind in engleza, asta dupa o perioada lunga in care am folosit aceasta limba.Nu la perfectiune, dar intelegeti voi…am folost-o zi de zi.In fine.Am ales!…nu poate fi decat romana si asta pentru ca faptul de la care au pornit toate aceste ganduri pe care le impartasesc aici era unul cat se poate de romanesc.Da.Romanesc intr-un tren din Suedia.

Citeam cu o zi in urma intr-un ziar local , pe tren fiind intre doua activitati, un articol.(Annete Kullenberg  ’’Lyckans finns på Ringvägen’’ -Sklm City 31 ian).Rasfoiam ziarul obosita si cautand sa ma tin ocupata ca sa nu ma fure somnul pe tren am dat peste articolul acesta.Titlul suna cat se poate de usor si atragator.La ora aceea exact ce cautam! Fericirea este pe Ringvägen; o strada mare din partea de sud a centrului orasului Stockholm.De fapt nu stiu ce a fost prima, poza autoarei sau titlul.Tin minte ca mai vazusem imaginea ei si ma intrebam cine e.
Uff, sigur am vazut-o undeva insa nu imi aminteam numele.Stiu ca seamana la infatisare putin cu Corina Chiriac.Da, Corina noastra cea de demult, cea pe care o ascultau parintii sau chiar bunicii nostrii.Si eu cand eram mica.

Dar inapoi la articolul acela.Autoarea descrie un moment de trecere pe aceea strada de care vorbeste unde exista lucruri care ei ii aduc aminte de niste ani buni traiti prin Argentina si o fac nostalgica si cu lacrimi in ochi.Ea numeste asta fericire.Bine.
A doua zi in acelasi tren, pe acelasi traseu (doar alt curs la care mergeam dupa munca) mi se intampla cumva acelas lucru.
Fugisem sa prind trenul si in sfarsit ma asez rasufland usurata si fericita ca am ajuns, l-am prins si nu am sa intarzii cand ce vad.Pe peretele din dreptul scaunului pe care ma asezasem scria *te iubesc, pui!’’ .Nu pot sa va spun cum am ramas.
Vorbisem toata ziua in suedeza si parca dintr-o data trebuia sa citesc de doua ori ca nu intelegeam.In fine.Ceva atat de aerian, dragut in acelas timp, pueril pe de alta parte imi starneste asa o stare. Nostalgie, amintiri demult apuse, dorul de casa…si ’’dulcele grai’’ pe care aproape l-am lasat.Nu stiu.Dintr-o data mi se parea totul atat de usor.Ma simteam acasa.

Acasa undeva intr-un tren din Suedia…Insa mi-a trecut la fel de repede precum ma izbise toata aceea stare.Incepusem sa ma uit in jur, de parca as fi cautat si celalte insemnari..parca ar fi fost o continuare..
Si gandurile intr-adevar..nu se intrerupsera acolo.Se facea parca eram undeva intr-un metrou bucurestean cu ceva ani in urma unde langa astfel de insemne mai gaseai si alte ’’graffiti-uri’’ care mai de care mai politicoase…si imi aduceam aminte cum le detestam.Da, toate acele mazgalituri pe pereti, mese, trenuri..oriunde in jur..de te faceau sa te simti in ghetou…le detestam.
Insa acestei mici ’’mazgalituri’’ nu puteam decat sa ii zambesc.M-a dus pentru cateva momente acasa….

Cand scriu aceste randuri inca mai zambesc…pentru ca mi-am amintit un cantec vechi.Al  Corinei Chiriac, culmea.Nu sunt un fan insa cine nu stie de ‘’strada sperantei’ daca l-a auzit o data.Sau de mai multe ori, ca multe altele nu erau pe atunci la televizor si radio.
’’Sa-i amintiti va rog frumos adresa mea
Cand va intalniti cu fericirea
Casa cu flori , strada sperantei la parter
O mai astept si mai sper …..’’

onsdag 9 juni 2010

Eclipse-new song, new beginning…

Hello world! I won’t write much today but I will say how alive I feel once I’ve changed everything around me.


lördag 10 april 2010

torsdag 1 april 2010

Pranked or Prankster?

Alright everyone, didn’t you forget what day it is today didn’t you? I didn’t and I didn’t get pranked. Not yet for sure but is never too late isn’t it? Well then, what  are you going to be today, the prankster or the pranked?  I wonder this because nowadays people don’t have time anymore to have a laugh. We forgot even how to make a good joke. [ or shall I call it a practical joke? ..I was thinking to make one right here on the blog but what’s April Fool’s Day then with a written joke instead of a practical one? ].
If I start judging after those lists posted all over the internet with ideas for April Fool’s Day, many of those pranks are old (the glued coin one for instance), childish and some are even cruel I would say. Nevertheless you can find prank ideas that can hurt you by the end of the day, the -prank your boss- kind of tricks for example. Moreover, don’t you wonder like me, where is the creativity when someone does a joke? Especially on April Fool’s Day when everybody expects to laugh at the victim and not to be one. Some people take this day so serious that if official papers lands in their mailbox on 1st of April , might be taken as paper-jokes. Anyway, maybe I am wrong and I landed on the wrong suggestions but I would like to know which side of the prank were you today and if it was a good one just share it in the comments. Would love to read.(and laugh too-:)) )
So far I can say that the worst one that ever happened to me was when i got pranked by a Hidden Camera TV show and my best one that I ever done was when I sms-ed my friends with a ‘’lucky winner’’ sort of message requesting them to phone back the number and choose between the three versions of prize I ‘’gave’’ them. A couple of them did bite this one.
Alright, enough talking about jokes. Let’s get to action. Here is some inspiration, my all times favorite:

Flying penguins

tisdag 30 mars 2010

Vanilla Twilight

Hi everyone! I simply couldn't resist and had to post here this video because I'm in love with this voice. Listen, you won't regret it-:)


söndag 28 mars 2010

Ultimul stinge lumina...

Demult nu am mai scris pe blog si demult nu am mai scris in romana. Am gasit o buna ocazie sa revin pe blog si iata-ma sunt aici si acum.


Ce ati facut sambata seara intre 20.30-21.30? Ati stins lumina? Si daca ati stins luminile din casa, cate au batut la geam din lampile de pe strada sau de la vecini? V-ati uitat la televizor? Ati fost la cinema? Ati cautat pe internet ultimele stiri despre Earth Hour si ati fost curiosi sa vedeti cati din jur au constiinta? Sau poate cu luminile stinse in casa ati verificat la geam de mai multe ori decat de obicei intr-o ora daca nu cumva sunteti ultimul sau singurul care are constiinta? Ei bine, eu sunt curioasa cum ati petrecut ora pamantului 2010.
 
Pentru cei care nu au aflat inca de aceasta campanie trebuie sa va spun ca s-a nascut dintr-un raspuns la intrebarea ''cum ii determinam pe oameni ( mai ales pe cei care au puterea deciziilor importante) sa constientizeze problematica schimbariilor de climat?''. Raspunsul a venit din Australia in 2007 cu o campanie de a stinge luminile pentru o ora. Ideea a fost preluata si de alte tari si s-a extins global. Campania care promoveaza idea unui efort comun ce poate avea rezultate uimitoare, a fost adorata nu doar de oamenii simpli care au simtit nevoia sa se implice insa si de institutii care si-au adus aportul la aceasta campanie.

Suna frumos, nu? Daca toata lumea ar deveni constienta de implicatiile traiului pe care il ducem astazi si de faptul ca acest comfort, (de cele mai multe ori chiar in surplus) ne costa mult in viitor.. ce planeta frumoasa am avea! Probabil atunci multe din problemele actuale ar disparea. Posibil ar aparea altele, doar ce e viata fara probleme daca nu plictis?...Insa fiecare efort conteaza. Mai multe despre Earth Hour puteti citi aici.

Ei bine, am stins luminile cu 3 minute inainte de 20.30 si m-am dus la fereastra sa vad ce se intampla. Nimic in aparenta, totul arata ca de obicei la aceeasi ora. Lumea vine, pleaca, parcheaza masina, se uita la tv, si uita lumina aprinsa in camera in care nu e nimeni. Chiar mai mult unii au lumini si pe balcon si lampi de birou in ferestre. Am plecat de la fereastra si m-am intrebat ce sa fac intr-o casa in care nu este lumina. Tv? Dvd? Pc? Sa imi fac un ceai? Hmm, toate aceste ''mici'' lucruri necesita electricitate. Dintr-o data mi-am adus aminte cum e sa stai la lumina lumanarilor in bucatarie si am concluzionat ca e chiar placut. Uitasem!

Lumanari mai aprind eu insa in diverse combinatii de lumina pentru ''efecte speciale'' dar, sa stai doar cu o lumanare... Este placut de fapt si am gasit ca are un efect calmant. Si mai mult, la lumina acelei lumanari am redescoperit linistea, pentru ca urmandu-mi sirul gandurilor am inchis pe rand, radio,Tv, computer si nu mai era nimic care sa imi atraga atentia cu ceea ce numim ''entertainment''.

Insa in aceasta liniste si intuneric totodata am vazut toti acei ochi rosii sau verzi care te privesc chiar si cand nu esti atent. Si nu esti atent de obicei ca nu le dai importanta. Hai ca stiti voi despre ce vorbesc, toate acele leduri prin casa care spun ca aparatul este in ''standby'' si ca sa spuna asta in permanenta, consuma ceva energie ma gandesc. Mi-am adus aminte de un adaptor si un incarcator de telefon care zaceau asa conectate in priza insa nu si la aparatul pentru care sunt construite sa il serveasca si multumita intunericului si ochilor rosii le-am deconectat din priza.

Da, poate ca am devenit mai constienta de risipa  pe care o facem si de comfortul zilelor noastre insa imi dau seama ca sunt mult mai multe de facut acolo afara in lume. Un trai mai ecologic si mai responsabil in mod sigur ajuta, insa ne confruntam si cu multe alte probleme, nu doar cu cea a climatului.  Mi-am adus aminte printre altele de anii de dictatura comunista in care am avut parte de ''ora pamantului'' in fiecare seara. sapte zile pe saptamana si, atunci am invatat ce inseamna sa nu ai nici o optiune, sa faci ceva pentru ca nu ai de ales.

Imaginati-va o noapte in care nu am avea electricitate, am citi la lumina lumanarilor si nu am avea lumini pe strada. Am redescoperi probabil notiunea de intuneric asa cum nu o mai cunoastem demult, am avea parte probabil de o criminalitate crescuta, am avea mai mult timp de gandire nefiind distrasi cu diverse showuri si seriale Tv, sau mai nou cu stiri si alte lucruri interesante pe internet insa care nu au legatura directa cu noi.

Oare nu ne-am intoarce prin aceasta cu cel putin 100 de ani inapoi in istorie, va intrebati probabil. Ei bine da, si cred ca solutia problemelor lumii de astazi nu este in totalitate o reintoarcere in trecut sau un trai radical ci mai degraba implica sa tinem cont de evolutia umanitatii si de stadiul de evolutie la care am ajuns si sa fim creativi.

Cum am spus mai devreme, fiecare efort conteaza. Insa primul pas cred eu, este trezirea, constientizarea actiunilor pe care le facem si sa ne intrebam mereu ce efect poate avea actiunea noastra si cum influenteaza ea viitorul. Daca nu ne-ar pasa de planeta noastra probabil ca intr-o buna zi am disparea cu totii printre mormanele de lucruri pe care noi insine le-am creat.....''gunoaiele'' pe care le lasam dupa noi si care nu dispar doar pentru ca le-am mutat mai incolo sa nu le vedem. Intr-o buna zi ele vor fi prea multe si noi nu vom mai avea de ales.
Dar probabil atunci, cine ramane ultimul stinge lumina...

PS.  Si ce o sa faceti pe 8 aprilie? Cititi aici ce vor incerca altii...

















lördag 13 februari 2010

Dance dance dance

A little update for today: training and choreography. Let's see what it becomes when I am done if i ever get done..
So far here is the song I am currently working on doing this solo. 



fredag 12 februari 2010

Once...



I miss some old times and playing with a movie making program (quit limited to be honest) I just made a short photo movie about that. 
This is the result...hope you like it.





fredag 15 januari 2010

A new year, a new decade...

Hi everybody!  It's been a while since I was here. I know I didn't write on the blog from last year but now I'm back. Again. Ready for the new challenges of a new year, new ideas and who knows, a new me perhaps...





Today, early in the morning I woke up with my mind on the winter time with all the beauty, purity and the cold lights and I had this thought of everything melting down. Yeah, it will go away soon!.. so I grabbed quickly the camera and got some new pictures from my window.



Well now,even if it's still lovely winter and snow outside, one can dream away so I am thinking to bring some colour here today and present the ultimate symphony for eyes and ears. ''For senses'':


Enjoy!

tisdag 17 november 2009

''GBGVSSTHLM''






 Maia Hirasawa - ''South again'' - Otroligt fint låt från hennes andra album ''GBGVSSTHLM''.(2009)
Jag kommer säkert att lägga det till min oändliga julens shoppinglista.

söndag 15 november 2009

Stockholm reads Herta Müller




Since Nobel Prize in literature was given recently away to Herta Müller, everyone seems to be on the hunt after her books. 
Herta Müller is a Romanian-born German author who moved to western Berlin in 1987 running away from the oppression of the dictatorial regime in Romania at that time, which censored her work. All her work seems to be rooted in the totalitarianism experience where I come from as well. Behind this experience that gave birth to a writing desire there is a universal author and the Nobel Prize was awarded to Herta Müller for "the concentration of poetry and the frankness of prose".
She was dismissed from her job after she refused to be an informant for the police and from then on she was harassed by the state until she managed to leave Romania for West Berlin. 
In 1987 I was a little kid, who maybe saw what’s going on under communism but who accepted as normal in the lack of a comparison term. Moreover, at that childhood age-when I wasn’t raising up yet existential questions like *who am I*- and, under a 'quiet' dictatorship (when they will tell us only what’s good for them not what’s against them), it was almost impossible for me to find out who is Herta Müller.
I found out later about her, few years after ’89 when the revolution has dragged down the Iron Curtain and when I was tired already of everything that reminds me of those communism times. Those years, right after Romanian revolution, everyone was speaking about what was kept under silence for more than 25 years. At the revolution I was just a kid which became few years later a young student willing to learn and experience, willing to understand but not focusing only on the past. At that time, when the young student went home for school vacation I remember I saw Herta Müller in a documentary at TV. She was speaking about the Romanian revolution as she could return and visit again her home town. She was speaking about experiences before she left Romania but in a very nice language without abusing terms which already became too much, like: totalitarianism, communism, dictator, censored, revolution, heroes. 
Unfortunately I do not remember the name of that TV documentary I saw but I remember clearly that it kept me fascinated from start to end, watching an unknown to me Romanian-German writer speaking in Romanian about life from her point of view; and that captivated me. That memory, a similar experience, and now the fact that Herta Müller was brought to attention makes me want to read her work. 
The first place I turned to search for her work was Stockholm’s public library but surprise! - Stockholm reads Herta Müller; everything is borrowed out, not to speak only about her books in Romanian or German or any language other than Swedish (because it is normal to not be available so many exemplars) but also translations in Swedish ...They are all gone. 
So I will continue my searches within book stores next days and I hope I’ll be lucky to read Herta Müller soon.






lördag 14 november 2009

The boy who never...



This is what I have listened all evening: my new discovery, Landon Pigg!

It seems to me an amazing young musician with such a peaceful voice; I simply can't stop listening to him.
His new album The boy who never is not yet available in Sweden so I made a playlist with some songs I could find and I think are all wonderful:





fredag 13 november 2009

''Nordic Light''


The Light Drop



This is the way I see we have it here in Sweden these days. In the winter season, when sunrise is around 7:40 and the sunset at around 15:26 there is not much daylight left. And if the weather looks like this:



...Then we have just grey dark light until it's completely dark outside.

The Light Drop is the work of Brazilian designer Rafael Morgan and it represents a product designed by him. The thought behind this product is supposed to point out attention to how we deal with our natural resources. The actual product has an incorporated LED (which sip less energy and last forever) implemented in the faucets and controlled by the tap.
The picture is just brilliant I think, and serve so well my idea of light here in Swedish winter time. Rafael Morgan's work is simply clever; you can't just walk away and not love his ideas. It's one of my favorite designers and I will definitely come back to you and present some more of his work.