In the elevator

I got stuck in an elevator.
I can tell you that in those moments you get lots of thoughts in your mind. Especially if you are a bit claustrophobic like me. Thoughts about life, people and choices for example...
Life is full of choices and we are subject to selection every moment in a lifetime. No mystery in that.


I used to compare it with an elevator ride. Doors opens, doors closes but you are always in charge to choose what floor level you wish to go. Sometimes on your way up you meet people you might like or people you totally dislike. Other times you need a while until you know.


From time to time you might get tired of your ride and you might want to put your feet on the ground and your elevator is just going up and down. Sometimes you might prefer to wait not knowing where to go.


Sometimes is just a matter of time until you definitely know which button you should have pressed. Yeah,people can be wrong. I can be wrong. I can be good at bad choices. You can also choose very wrong. We all learn from mistakes,aren't we? Some faster than others.


Sometimes you just wander up and down,not having a clue which floor you should be. You may know what you wish for when the elevator stops and the doors are opening but the way to the right door can be totally unknown. Some people just take the ride and let other people to choose the buttons. Others prefer to restlessly search.


Anyhow, if you just stop for a moment and take a deep breath you may notice that is all about that ride...and the choices you make. Like in this very moment when I’m suppose to write some other things I chose to give my thoughts away.


Alright now, I cannot run away for other few months without some inspirational short movies. How could I? :)

I must admit I always was fascinated about timelapse technique, the mystery of time, the fascination of big cities but this is another story... and another time:)

Just music!

Do you play?Genial! Try watch it here.-:)

This monday came with lots of thoughts but not so many words so i'll let music once again to do my job. I hope no one minds that. Enjoy my monday music playlist!

I know what I want to watch!

Maybe I should do a regular habit of posting under this title the never ending movie lists I have sometimes in mind. I don’t manage to see all that I usually plan to watch but well maybe it helps other people to get some ideas. Moreover they might come back to me with comments or recommendations. 

Today I would like to point out an interesting combination. It sounds really promising and I know I would love to give 2 hours from my lifetime and watch this: Wim Wenders about Pina Bausch.

Wim Wenders if you remember him with his angels above Berlin that tries to comfort the mortal’s worried thoughts in ‘’Wings of desire’’-which represents for me maybe the best German movie. Pina Bausch, the creator of dance-theater as one can in few words say. She died in 2009. I wrote few words at that point. Now I’m extremely curious how my favorite German director saw her work and pictured it in his newest movie: Pina.

Doar cateva cuvinte

 

Multumesc mult Adina! Katie Melua ti-a adus aminte de mine iar mie mi-a adus aminte de ce am lasat noi in urma. Mi-am adus aminte de cum era odata cand dansam de dimineata pana seara. Mi-ai adus aminte de chipurile noastre de atunci, de vechile locuri si spatiile de care dispuneam. Casa noastra nu era acasa ci acolo unde se intampla ceva. Cultura.Dans.Arta.Teatru.Film.Idei.Totul. Mi-e dor de casa.

Basme si eroi

Cand eram mica credeam in eroi, visam eroieste, zburam in fiecare zi. Visam cu ochii deschisi si credeam ca visurile sunt reale. Abia asteptam sa ma fac mare pentru ca imi imaginam ca toti oamenii mari sunt eroi, puternici si in stare de orice...

Dar am crescut mare, si eroii nu prea s-au mai aratat iar oamenii mari sunt intr-adevar in stare de orice si se pricep la de toate. In special sa nu mai fie eroi. Sa isi uite visele. Sa nu mai creada. Sa isi imagineze doar ceva destructiv. Sa spulbere visele celor care inca mai cred...

Eroii mei au murit demult. Peste doua zile au sa moara si mai mult..pentru ca eu atunci ma fac si mai mare.

PS. Pentru cei care mai cred in basme:

Ocupatie...

''Ocupatie

Populatie
Consignatie
Saturatie
Emigratie
Circulatie
Constitutie
Natie...''(Exercitiu)

Aveam cu totul alte ganduri pentru astazi in ceea ce priveste blogul acesta. Sa vin aici doar intr-o vizita scurta, sa scriu doar 2 cuvinte sau doar un salut de genul ''da, mai traiesc'' si sa va las cu o muzica si pe urma sa plec inapoi la ocupatiile mele.

Insa ''previzibila'' cum sunt, ca nici eu nu stiu exact ce urmeaza peste 5 minute, uite-ma aici ocupandu-ma mai mult decat mi-am propus astazi cu scrisul pe blog. Oare de ce va intrebati?

Ok, de vina este politica din Romania presupun. Sau cei responsabili sa ofere conditiile pentru cultura, cred. Sau lipsa de moralitate a altora.Sau lipsa de cultura chiar. Presupun ca ignoranta este totusi ceea care provoaca toate acestea.Nepasarea. Natia care nu se mai desteapta.

Nici eu nu stiu si nici nu mai stau sa pierd vremea cu gasitul de vinovati. Tot ce vreau sa va spun acum este ca CNDB-ul este ocupat (pentru cei care nu stiu-Centrul National al Dansului Bucuresti). 

Da. Ocupat. Nu cu arta sau cu dans cum ati crede ca e normal.Nici de spectacole care tin oamenii coada la casa de bilete. Ocupat de artisti. Pentru artisti.Pentru public.Pentru Cultura.Pentru nostalgie. Sediul CNDB este inconjurat de un gard iar lucrarile de demolare au inceput precum citesc pe pagina lor din facebook. Artistii care au ocupat sediul nu intentioneaza sa plece pana un nou sediu decent va fi dat in folosinta.

Aproape ca nu imi vine sa cred ca asta se intampla acum intr-o Romanie postrevolutionara. 

Dupa 20 de ani, noi inca mai exersam...

Nu mai am timp sa scriu pe cat as vrea acum si nici pe masura indignarii pe care am simtit-o cand am citit despre CNDB astazi. Pot sa va mai spun un lucru totusi inainte sa inchei : Ce mi-a trecut prin cap a fost cantecul lui Vali Sterian (mai nou si al celor de la Byron): Exercitiu se numeste. Il stiti voi revolutionarii, cei mai noi il gasiti voi pe net. 

Ps. Gasesc un film interesant, care va ilumineaza mai mult cu privire la situatia cndb zilele acestea. Il puteti viziona aici.

Ce culoare, forma si sunet?

Ok, e ora aberatiilor,nu? E tarziu, si oboseala e mare dar mi-a venit asa o intrebare care nu ma lasa sa dorm acuma.

Ce culoare, forma si cum suna fericirea? Hahaha, da,de asta nu pot eu sa dorm acuma.

Bine, luati-o sub forma de gluma, nu e nimic serios dar pentru mine in acest moment fericirea are culoarea albastra.

Daca ma gandesc la forma acum as spune ca arata ca in poza de mai jos:

Ok si suna cam asa:

Ah, si concertul acesta a avut loc prin 3 aprilie 2008, un unplugged special tinut in Teatrul 74 din Tg.Mures, in cetatea medievala. Ironic, nu?-:P